ROGER

4-6 decembrie 2019, a VII-a Conferință Digital Humanities Estonia, Use of Digital Cultural Heritage in Research and Education, Tallinn, Estonia

În perioada 4-6 septembrie 2019, Roxana Rogobete a participat la cea de-a șaptea ediție a conferinței Digital Humanities Estonia, axată pe utilizarea patrimoniului cultural digital în cercetare și educație, desfășurată la biblioteca Națională a Estoniei, Tallinn (Estonia), și a prezentat lucrarea Literatura digitală și interactivă: transgresarea limitelor literaturii?

Rezumatul lucrării:

Lucrarea urmărește analiza literaturii digitale și implicațiile acesteia pentru noțiunea de „literatură” și metodele, perspectivele de a o studia. Chiar dacă această nouă „turnură digitală”aduce o serie de instrumente care pot contribui la examinarea unor noi forme de discurs, ne putem întreba dacă literatura creată cu ajutorului mediului digital nu ne întoarce la subiecte ce au fost problematizate deja în secolul XX, de teoriile receptării, spre exemplu.

În primul rând, putem înțelege literatura digitală în două moduri: pe de o parte, ca discurs literar diseminat online sau pe platforme digitale, pe de altă parte, ca discurs produs de diferite instrumente digitale. Ambele variante contribuie la nuanțarea contactului dintre receptor și text, aducând o dimensiune vizuală, însă acest pas a fost deja realizat de poezia concretă ori romanele grafice (precum Persepolis al Marjanei Satrapi). Totodată, modul în care textele literare interactive sau digitale sunt construite demonstrează un aspect cultural și societal: secolul XXI este unul centrat pe discurs, nu pe factual. În același timp, putem observa că inserța masivă a digitalului în cotidian aduce cu sine o importanță sporită a mediului virtual – mai ales în relațiile interpersonale – care amenință să concureze – dacă nu să înlocuiască – realul, experiențialul. Este adevărat că online-ul realizează conexiuni rapide între indivizi, însă cât de autentice sunt acestea? Astfel, se pune problema încrederii, a validității în social media, căci platformele online ajung să influențeze realitatea.

Mai mult decât atât, un text realimente digital, creat în spațiul online, poate fi subiectul unei auctorialități multiple ori „distribuite”, care permite voci narative multiple. Un bun exemplu în acest sens este reprezentat de Zwirbler (Twister), roman început pe Facebook în 2010 de către Gergely Teglasy, scriitor austriac de origine maghiară. Ce aduce nou acest text este faptul că a oferit posibilitatea utilizatorulor să se implice, prin comentarii și sugestii, în trama diegetică a romanului, generând astfel noi acțiuni sau schimbări ale planurilor narative. În acest context, este interesant un studiu „genetic” a unui astfel de text, de vreme ce discutăm despre o fluiditate a noțiunilor care transformă granițe – conceptuale, spațiale – incluzând aici și noțiunea de „autor”, prezența acestuia în online, emergența autorilor multipli, dizolvarea barierelor dintre sfera publică și cea privată etc.

Pe de altă parte, o aplicație dinamică, interactivă care încorporează limbaje de programare și funcții poate transforma cititorii în utilizatori și creatori de conținut. Astfel, se naște o nouă întrebare: în ce măsură reușesc toate aceste platforme să transforme utilizatorii în „performeri” care creează, sau ele îi dau numai rolul de a face niște alegeri, de a selecta una din căile deja „programate”, existente? Spre exemplu, DNA este un roman interactiv care le permite cititorilor să își aleagă trama narativă, bifând ori selectând anumiți pași ori realizând o combinatorică a capitolelor. În cazul acestui tip de texte generate cu ajutorul digitalului, libertatea receptorului de a interpreta este, totuși, limitată la o serie de variabile.

Astfel, lucrarea își propune să observe dacă literatura digitală și interactivă transgresează cu adevărat granițele literaturii sau doar reipostaziază dezbateri teoretice fecunde în secolul XX: